Cu timpul, biserica lui Luca Arbure a devenit neîncăpătoare şi se simţea nevoia construirii unei noi biserici.Constructia acestei biserici a inceput la data dela 10 mai 1901 iar constructia ei s-a terminat in 1908.
Sfinţirea bisericii s-a făcut în ziua de 29 august 1912, deci la distanţă de 410 ani de la sfinţirea bisericii ctitorită de hatmanul Luca Arbure cel Tânăr.
În realizarea picturii, executantul s-a inspirat din me-diul în care se află această biserică. Dovadă sunt maramele aplicate pe icoanele de pe catapeteasmă şi pe amvon, care se armonizează admirabil cu restul picturii din biserică. Vestimentaţia personajelor este bogat ornamentată şi cu foarte mult gust artistic.
Atitudinea personajelor şi expresiile 
figurilor sunt grave şi cuviincioase, în concordanţă cu canoanele Bisericii Ortodoxe Române şi cu ideile religioase pe care le exprimă. Ansamblul
iconografic este sobru, unitar şi armonios, care place atât închinătorilor din această parohie, cât şi vizitatorilor străini.
Examinând în continuare pictura, în primul rând obser-văm că, pe lângă nota origi-nală, are şi o notă naţională. Remarcăm aici popularizarea sfinţilor naţionali (16 la rând), cei care au propovăduit creştinismul pe pământul nostru românesc, care au fost martirizaţi sau ale căror moaşte se găsesc pe teritoriul ţării noastre, începând cu Ioan cel Nou de la Suceava şi Cuvioasa Parascheva.
În al doilea rând, nota na-ţională este exprimată şi prin vestimentaţie, sfinţii fiind îmbrăcaţi în costumele noas-tre naţionale. Ei sunt Sfânta Filofteia şi Ion Valahul, Nico-lae Oprea şi Dassius, păstorii din compoziţia „Naşterea Domnului nostru Iisus Hris-tos”, călăuza familiei sfinte din compoziţia „Fuga din Egipt”, Ahel, din compoziţia „Jertfa lui Cain şi Abel”, precum şi motivele naţionale din îmbrăcămintea celorlalţi sfinţi.
Caracteristica generală” a picturii de la Arbore, de pe Biserica „Sfânta Treime”, rezultă însă şi din numărul mare, chiar foarte mare, al elogioaselor însemnări tre-cute în cartea de impresii a bisericii, făcute de vizitatorii români, dar, mai ales, de cei veniţi din afara ţării” (preot Andrei Mucea)
