Biserica Evanghelică din Arbore, județul Suceava, este un lăcaș de cult construit în anul 1912, marcând un exemplu distinct al arhitecturii sacre din acea perioadă. Aceasta a fost ridicată de comunitatea evanghelică din zonă, formată în principal din coloniști germani (numiți adesea șvabi bucovineni), care s-au stabilit în Bucovina la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Construcția bisericii reflectă influențe ale stilului neogotic, un stil preferat de comunitățile evanghelice din Europa Centrală și de Est în acea epocă. Elementele caracteristice includ:

Fațada simplă și elegantă, accentuată de proporții echilibrate și linii curate.
Turnul înalt al clopotniței, care domină peisajul local, fiind un simbol al legăturii dintre cer și pământ.
Ferestrele înalte, arcuite, ce permit luminii naturale să inunde interiorul bisericii.

Interiorul este auster, specific cultului evanghelic, punând accent pe sobrietate și meditație spirituală. De-a lungul timpului, biserica a păstrat o parte din mobilierul original, incluzând băncile din lemn și altarul simplu.

Construită într-o perioadă de prosperitate a comunității germane din Bucovina, biserica a servit ca loc de rugăciune și adunare pentru această comunitate timp de decenii. După Al Doilea Război Mondial, odată cu schimbările politice și sociale, precum și cu migrarea masivă a populației germane, biserica a fost treptat abandonată sau a avut utilizări limitate.

Astăzi, Biserica Evanghelică din Arbore rămâne un important monument istoric și arhitectural, mărturie a diversității culturale și confesionale din Bucovina. Aceasta reprezintă nu doar un loc de cult, ci și o parte valoroasă a patrimoniului cultural local.

Țăranii din familia Hrib au adunat timp de trei generații un mic tezaur format din diferite obiecte, printre care se găseau și diferite ustensile din gospodăria țăranului român, arme, bani vechi etc. Bunicul și apoi tatăl său strângeau aceste obiecte vechi într-o ladă mare. Moștenind pasiunea pentru obiectele de anticariat de la înaintașii săi, Toader Hrib a colindat localitățile din jurul satului Arbore și a cumpărat, acolo unde i s-au cerut bani, obiecte din gospodăria țăranilor.

În perioada celor două războaie mondiale și a anilor de închisoare, o mare parte din obiecte și materiale, alături de unele manuscrise, s-au pierdut. Ieșit din închisoare, el a continuat să strângă picturi, obiecte de cult, obiecte casnice, unelte agricole ieșite din uz etc. A încercat să obțină aprobarea oficială pentru a deschide un muzeu în locuința sa, dar nu a reușit.

Valoarea colecției sale a fost recunoscută după ce, la începutul anului 1966, o parte din colecția sa a fost cumpărată de Muzeul Județean Suceava, pentru a fi expusă în vitrinele acestuia. În același an, Comitetul raional de partid Rădăuți și-a dat avizul pentru a fi deschisă o colecție muzeală în locuința sa. S-a trecut la etichetarea obiectelor din muzeu, iar pe fațada casei sale s-a pus o placă pe care scria „MUZEU”. Muzeul era adăpostit în două camere și în cerdacul casei.

În muzeu erau expuse obiecte cu valoare de anticariat, unele unicat (cioburi de lut ars, unelte de lemn, iatagane, zale ruginite, căști și ghiulele, grenade, lăzi de zestre, opinci, un meteorit, monede vechi, un plug de lemn, o balanță, Ocaua lui Cuza, „Istoria frumosului Arghir”, tipărită în chirilică, scara șeii haiducului Darie, fluiere, cimpoi, fotografii vechi, ouă încondeiate, ștergare, icoane” etc.) Cât a trăit, Toader Hrib a dorit să-și primească personal vizitatorii. Anual, mii de vizitatori de pe toate meridianele lumii au trecut pragul acestui muzeu, la sfârșitul anului 1979 fiind trecuți în jurnal aproape 70.000 vizitatori.

Cu timpul, biserica lui Luca Arbure a devenit neîncăpătoare şi se simţea nevoia construirii unei noi biserici.Construcția acestei biserici a început la data de la 10 mai 1901 iar construcția ei s-a terminat în 1908.
Sfinţirea bisericii s-a făcut în ziua de 29 august 1912, deci la distanţă de 410 ani de la sfinţirea bisericii ctitorită de hatmanul Luca Arbure cel Tânăr.
În realizarea picturii, executantul s-a inspirat din mediul în care se află această biserică. Dovadă sunt maramele aplicate pe icoanele de pe catapeteasmă şi pe amvon, care se armonizează admirabil cu restul picturii din biserică. Vestimentaţia personajelor este bogat ornamentată şi cu foarte mult gust artistic.
Atitudinea personajelor şi expresiile figurilor sunt grave şi cuviincioase, în concordanţă cu canoanele Bisericii Ortodoxe Române şi cu ideile religioase pe care le exprimă. Ansamblul
iconografic este sobru, unitar şi armonios, care place atât închinătorilor din această parohie, cât şi vizitatorilor străini.
Examinând în continuare pictura, în primul rând observăm că, pe lângă nota originală, are şi o notă naţională. Remarcăm aici popularizarea sfinţilor naţionali (16 la rând), cei care au propovăduit creştinismul pe pământul nostru românesc, care au fost martirizaţi sau ale căror moaşte se găsesc pe teritoriul ţării noastre, începând cu Ioan cel Nou de la Suceava şi Cuvioasa Parascheva.
În al doilea rând, nota naţională este exprimată şi prin vestimentaţie, sfinţii fiind îmbrăcaţi în costumele noas-tre naţionale. Ei sunt Sfânta Filofteia şi Ion Valahul, Nicolae Oprea şi Dassius, păstorii din compoziţia „Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos”, călăuza familiei sfinte din compoziţia „Fuga din Egipt”, Ahel, din compoziţia „Jertfa lui Cain şi Abel”, precum şi motivele naţionale din îmbrăcămintea celorlalţi sfinţi.
Caracteristica generală” a picturii de la Arbore, de pe Biserica „Sfânta Treime”, rezultă însă şi din numărul mare, chiar foarte mare, al elogioaselor însemnări tre-cute în cartea de impresii a bisericii, făcute de vizitatorii români, dar, mai ales, de cei veniţi din afara ţării” (preot Andrei Mucea)

Biserica „Nașterea Sfintei Fecioare Maria” din Arbore este o biserică romano-catolică construită în anul 1902 în satul Arbore din comuna omonimă (județul Suceava). Ea se află de-a lungul drumului care face legătura între orașele Câmpulung Moldovenesc și Rădăuți.

Comunitatea germană din Arbore
După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Primii coloniști germani au sosit la Arbore (în germană Deutsch-Arbora) în anul 1787, ei fiind originari din Renania, Bavaria și Baden-Württemberg.

Comunitatea germană a continuat să crească până în 1918. Satul avea învățători care predau copiilor în limba germană, dar abia în 1901 s-a deschis o școală germană cu 5 clase. Etnicii germani au construit și biserici: o biserică catolică (1902) și una evanghelică luterană (1912).

După Unirea Bucovinei cu România (1918), numărul germanilor din Arbore s-a menținut constant. În anul 1930, populația satului Arbore (care făcea parte din Plasa Arbore a județului Suceava) era de 5.941 locuitori, dintre care 5.214 români (87,76%), 609 germani (10,25%), 107 evrei (1,80%), 10 ruteni și 1 cehoslovac. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 5.167 ortodocși (86,97%), 422 romano-catolici (7,10%), 193 evanghelici (luterani) (3,24%), 107 mozaici (1,80%), 12 baptiști, 4 adventiști și 36 fără religie (liber-cugetători).

Etnicii germani au fost mutați în anul 1940 în zone ocupate de Germania Nazistă. România și Germania au încheiat o convenție prin care statul român se obliga să achite despăgubiri pentru fiecare clădire în parte, inclusiv pentru terenurile și pădurile germanilor care au emigrat.

Din rândul comunității romano-catolice din Arbore a provenit pr. Francisc (Franz) Gaschler (1887-?). El a urmat studii teologice la Universitatea din Lemberg (1911-1914) și la Universitatea din Viena (1914-1915), fiind sfințit preot la Viena la 10 august (după alte surse 14 august) 1915. A activat ca vicar (octombrie 1915 – iunie 1921), administrator parohial (9 iunie 1921 – 30 aprilie 1922), vicar (30 aprilie 1922 – 15 mai 1923) și din nou administrator parohial la Rădăuți (15 mai 1923 – 3 noiembrie 1924), administrator spiritual pentru Luisenthal (Fundu Moldovei) (1924-1929), paroh la Vatra Dornei (28 august 1929 – 1937) și Solca (1937-1940). A emigrat în Germania în 1940.

Biserica romano-catolică din Arbore a fost construită în anul 1902 de către comunitatea germanilor de religie catolică din satul Arbore (în germană Deutsch-Arbora), aflat pe atunci în Ducatul Bucovinei. La momentul acela, în satul Arbore locuiau mulți etnici germani. Biserica a fost construită în centrul localității, la șosea. Ea are hramul Nașterea Sfintei Fecioare Maria (sărbătorit la 8 septembrie).

Soții Josef și Paulina Gröss au donat în 1903 trei clopote, care fuseseră confecționate de atelierul lui Peter Hilzer din Wiener Neustadt. Pe clopote se află următoarea inscripție: „Peter Hilzer, K.u.K. – Hof Glocken-Gießer in der Wiener Neustadt 1903”.

După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Arbore locuiau 422 credincioși romano-catolici. Aceștia reprezentau o pondere de 7,10% din populația localității. Marea majoritate a lor era de etnie germană.

În noiembrie 1940, membrii familiilor Gebert și Tomaschewski, care făceau parte din consiliul bisericii, au luat cele trei clopote menționate anterior și le-au depozitat în cutii. Aceste cutii au fost transportate cu trenul, prin Ungaria și Austria, într-o tabără de refugiați din regiunea sudetă. Acolo au stat timp de doi ani și jumătate ambalate în cutii, cât timp familiile respective și-au avut reședința în acea tabără. După expulzarea agricultorilor francezi din Alsacia și Lorena de către naziști, membrii familiilor Gebert și Tomaschewski au fost mutați acolo în 1943, în casele părăsite. Fiind nevoiți să fugă în septembrie 1944 ca urmare a apropierii frontului, refugiații nu au putut lua cu ei și clopotele. Familia Gebert s-a stabilit în Rheinhessen, iar familia Tomaschewski în Saarland. Aflați în vizită la mormântul bunicului lor din Alsacia și Lorena, Hilde Morgenthaler, născută Gebert, și verișorul ei, Franz Schmidt din Stein-Bockenheim, s-au interesat de clopote și le-au găsit. Un clopot se afla în turnul școlii din Analdshofen (azi Ajoncourt), un altul într-o biserică din Fossingen (azi Fossieux), iar clopotul cel mai greu în mănăstirea de acolo. În anul 1966, s-a construit Biserica „Sf. Cruce” (Heilig-Kreuz-Kirche) din Wonsheim (landul Renania-Palatinat, Germania). Cum aceasta ducea lipsă de clopote, Hilde Morgenthaler i-a adus la cunoștință preotului-paroh Leon din Fürfeld de situația celor trei clopote. După o serie de obstacole birocratice, s-au obținut actele de trecere peste frontieră a clopotelor. Hilde Morgenthaler, împreună cu fratele Ferdinand Gebert și cu verișorul Franz Schmidt, au transportat clopotele cu două mașini în Germania. Clopotele au fost restaurate de turnătoria F.W.Schilling din Heidelberg și amplasate în turnul Bisericii „Sf. Cruce” din Wonsheim.

Până în 1940, biserica din Arbore a fost filială a Parohiei Solca. Aceasta a fost desființată în anii ’40 ai secolului al XX-lea, ca urmare a imigrării enoriașilor catolici germani în Germania. În timpul războiului, pr. Jósef Kledzik, paroh de Solonețu Nou (1939-1942), a păstorit și comunitățile romano-catolice din Solca și Arbore.

În perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Arbore s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor emigrând în Germania.

În prezent, Biserica romano-catolică din Arbore este filială a Parohiei „Coborârea Sfântului Duh” din Solonețu Nou. În această biserică sunt celebrate liturghii foarte rar, din cauza lipsei de credincioși romano-catolici din localitate.

Mănăstirea Arbore este o mănăstire din România sub hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, ctitorită în anul 1503 de Hatmanul Luca Arbore, pe malul râului Solca din Bucovina.
Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Biserica “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Arbore, situată la 24 km de Suceviţa, este o biserică ortodoxă construită în anul 1502 în satul Arbore din comuna omonimă de către hatmanul Luca Arbore.
Arbore a fost unul dintre boierii cei mai importanţi de la curtea lui Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea şi Ştefăniţă Vodă. Diferenţe politice l-au separat pe Arbore de Ştefăniţă Vodă, şi-a pierdut poziţia de hatman şi de portar al Sucevei, iar în 1523 a fost decapitat.
Unii cercetători consideră că anul 1541 se referă doar la modificările târzii. În interior, planul este triconc, cu cele două abside laterale ale naosului sculptate în grosimea pereţilor. Faţada vestică a bisericii are specificul ei: doar aici, în Arbore şi în Reuseni, o firidă mare înlocuieşte exonartexul. La început, clopotele bisericii erau plasate aici, pe o bară de lemn, dar acum spaţiul este folosit pentru a aduce ofrande morţilor.În mod excepţional, toate faţadele sunt netede, fără nişe sau firide.

Biserica urmează cel mai mic plan posibil: există doar trei camere, pronaosul, naosul şi altarul. Ea are un acoperiş înalt, împărţit pe nivele, rotunjit la capete. Unii cercetători consideră că biserica a fost pictată imediat după ce a fost construită şi că anul 1541 se referă doar la modificările de mai târziu.
Din punct de vedere arhitectural, biserica, împreună cu cele de la Dobrovăţ şi Reuseni, face parte din grupul bisericilor care marchează sfârşitul domniei lui Ştefan cel Mare. Biserica aparţine, aşadar, aşa numitului tip mixt. Faţada vestică e caracteristică.
Faţada sudică este destul de bine păstrată, cu excepţia regiştrilor superiori şi a capătului estic. Din luneta uşii de acces în biserică, pe partea stângă, se află Imnul bizantin al Sfintei Fecioare, Acatistul cu cele 24 de strofe. Mai jos se află adăugată scena tipic moldovenească – Asediul Constantinopolului – pictată pentru a invoca protecţia Fecioarei împotriva invadării turcilor. Este ultima dată când scena aceasta e pictată în exteriorul vreunei biserici.

Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Arbore (cunoscută și ca Biserica Arbore, deși nu este singura biserică din localitate) este o biserică ortodoxă construită în anul 1502 în satul Arbore din comuna omonimă (județul Suceava) de către hatmanul Luca Arbore. Ea se remarcă prin pictura murală exterioară. Biserica Arbore are hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (sărbătorit în fiecare an la data de 29 august).

Ansamblul bisericii Arbore a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare SV-II-a-A-05487 și fiind format din două obiective:

Biserica „Tăierea Capului Sf. Ioan” – datând din 1502 și având codul SV-II-m-A-05487.01 și
Turnul clopotniță – datând din 1867 și având codul SV-II-m-A-05487.02.
În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica Arbore, împreună cu alte șapte biserici din nordul Moldovei (Humor, Moldovița, Pătrăuți, Probota, „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, Voroneț și Sucevița), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.

Sursa : https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Arbore ; https://www.discoverbucovina.info/bucovina/manastirea-arbore/